Drumul spre iad e pavat cu bune intenții

În literatura universală, Don Quijote reprezintă nebunia exemplară a unei spiritualități „speciale”. El întruchipează activismul cavaleresc, de luptă pe cal și înarmat, încrezător în veșnicia și dreapta credință a luptei sale. Bătăliile sale cele mai importante sunt duse însă în interior. În materialul de mai jos, vă vom prezenta povestea unui Don Quijote modern, fără cal și fără arme, dar călăuzit de aceleași idealuri.

Nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să nu o mistuie vremea (Cervantes)

15 august 2007

E SântăMăria, la țară sfârâie grătarele, dar la sediul dezvoltatorului imobiliar Impact, știți voi, clădirea aia din Pipera devenită stație de maxi-taxi, se constituie un grup de lucru pentru o evaluare de mediu. Subiectul evaluării, un Plan Urbanistic Zonal.

Evaluarea fusese cerută cu două săptămâni mai devreme, așa că oamenii dezvoltatorului s-au pregătit cum au putut ei mai bine și s-au prezentat la examen. Alături de ei, trei reprezentanți ai unui consultant de mediu de renume mondial, după cum informează procesele-verbale ale vremii.

Din partea autorităților se așează la masă angajați ai Agenției de Protecția Mediului București, Apele Române Ilfov-București, Primăriei Municipiului București, Direcției Silvice și Ocolului Silvic București, ITRSV București (garda forestieră în limbaj de braconier), Ministerului Dezvoltării, Electrica SA și, retras timid într-un colț al mesei, unicul reprezentant al societății civile, președintele Fundației Eco-Civica.

Se iau la puricat rând pe rând toate aspectele ce țin de ridicarea în apropierea Pădurii Băneasa a unui ansamblu rezidențial cu tot ce presupune el: locuințe, spații comerciale, școală, parcuri, biserică, terenuri de sport, spații verzi, etc. Este evident că dezvoltarea unui asemenea proiect trebuie să țină seama de protejarea împrejurimilor (mediu, protecție la incendiu) curățenie și nu în ultimul rând, accesul în zonă.

Ca în orice grup de lucru, se pun întrebări, se solicită informații și se cer modificări. Oamenii Impact și de la consultantul de mediu răspund punct cu punct și acolo unde nu se ajunge la consens se notează pentru următorul grup de lucru.

Din când în când, reprezentantul Eco-Civica își face simțită prezența cu observații de finețe: „să nu se aglomereze zona”. Timpul se scurge și cursivitatea dialogului este iar întreruptă de vajnicul oengist care vrea să știe care este fauna din zonă. Cum răspunsul gărzii forestiere nu îl satisface, ține o mică lecție despre cum se pot identifica speciile ce își au habitatul într-un areal oarecare. Nimeni nu pare receptiv la lecția primită, așa că apărătorul mediului mai face o ultimă încercare: întreabă cum se va rezolva problema antenelor de telefonie mobilă. Ineditul întrebării nu îi lasă indiferenți pe cei prezenți, i se promite că va avea un răspuns la următoarea întâlnire.

Se stabilește data următoarei întâlniri, se semnează procesul verbal, se strâng mâini, se schimbă numere de telefon și se pleacă cu voioșie spre grătarele sfârâinde.

19 septembrie 2007

Grupul de lucru e înapoi pe baricade. Oameni de la Impact, AMEC, ANIF, PMB, Distrigaz, Apele Române, ARPM, ITRSV se revăd pentru evaluarea modificărilor aduse în celebrul de acum PUZ. Reprezentantul Eco-Civica, deși așteptat de toți, lipsește. Din nou întrebări, răspunsuri, soluții, propuneri, tot tacâmul.

19 decembrie 2007

O mână de oameni de la Primărie, Agenția de Protecția Mediului, Impact și AMEC constată la 90 de minute de la începerea ședinței că „se poate considera că nu există public interesat de PUZ-ul Aleea Teișani-Pădurea Pustnicu-Pădurea Băneasa” din banalul motiv că nimeni din partea publicului nu este prezent la întâlnire.

Lunile trec și, pe rând, celebrul nostru PUZ primește avizele de mediu, autorizațiile de construcție și toate celelalte hârtii atât de necesare executării lui. Ușor ușor, oamenii se mută în PUZ-ul care de acum are un nume, Greenfield Residence. Drumul spre cartier pare perfect pentru zona aleasă. Treci ușor pe lângă Grădina Zoologică și apoi mai ai vreun kilometru până acasă prin pădure. Da, ați citit bine, prin pădure. E un drum bătătorit și asfaltat mai mult de jumătate de mai bine de 30 de ani, de prin ’79. Oamenii se duc și vin pe acest drum cu viteză redusă, atât cât le permit suspensiile.

În 2013 Impact își schimbă proprietarii, dar Greenfieldul nostru își continuă dezvoltarea. Alți și alți oameni se mută cu copil, cățel, purcel în marginea pădurii și cartierul devine ușor ușor un orășel. Își conduc în continuare mașinile liniștiți cu 5 km/h pe drumul din pădure și nimic nu pare să-i tulbure.

Dar brusc, într-o dimineață de februarie a lui 2017 cei câțiva oameni ai muncii porniți decis spre oraș, se lovesc de o barieră apărută peste noapte la intrarea pe drumul din pădure.

Și de aici începe balamucul. Cine a închis drumul, de ce, la recomandarea cui? Răspunsul vine repede, Fundația Eco-Civica obținuse în instanță blocarea accesului în pădure și cinci mii de suflete trebuia de acum încolo să se înghesuie pe singura cale de acces încă validă și să ocolească vreo 10 km în drum spre București. Aceeași fundație care în 2007 nu a catadicsit să participe decât la o singură întâlnire și atunci a fost preocupată de antene de mobil, cafele și ținea lecții de identificat fauna unui areal oarecare.

Darul vorbirii curate, nefalsificate, elegante şi limpezi îl au doar curtenii discreţi (Cervantes)

Ce l-o fi mânat la luptă pe aprigul său vicepreședinte Dan Trifu încă nu știm. Știm că atunci când a avut ocazia să vorbească, nu l-a prea interesat. O fi bântuit de plăcerea sadică de a batjocori niște oameni deja stabiliți la casele lor? Ar vrea oare, mânat de răzbunarea proletară a omului muncii silit să stea la bloc printre betoane, să vadă noua burghezie, „privilegiații” cum plastic i-a botezat, irosindu-și nervii printre claxoane și viteze de deplasare de 5 m/h? Sau pur și simplu calvarul lichenilor și târâtoarelor pădurii Băneasa l-a marcat atât de tare, încât e gata să sacrifice bun simț, rațiune și dialog?

Domnul Trifu apare la televizor, în ziare, cum vede un reportofon sau o cameră de luat vederi e acolo, în prim plan, biciuind cu vervă acidă orice inițiativă de schimbare a status quo-ului vreunei zone din draga noastră Capitală. O succintă verificare relevă un fapt cel puțin curios. Oriunde apare un panou ce anunță demararea unor lucrări, apare și fundația Eco-Civica, precum un supererou providențial. Întocmai ca fetița care l-a luat pe NU în brațe, se agită, face larmă, contestă, se dă cu capul de pereții instituțiilor abilitate și instanțelor, uitând un singur lucru. Să vină cu soluții. Bagă incoerent în aceeași oală autorități, firme private și oameni simpli, toți dușmani fioroși ai mediului și distrugători de frumos.

Refuză dialogul, nu e de acord cu nici o soluție propusă, e imun la orice argument. Dacă reprezentantul Eco-Civica ar fi avut puțin timp liber să participe măcar la încă o ședință a grupului de lucru mai sus amintit, ar fi aflat cu surpriză un lucru inedit. Primăria Municipiului București intenționa, acum mai bine de 10 ani, să facă o străpungere a centurii Bucureștiului, plecând din Barbu Văcărescu și traversând pădurea, pe șase benzi de circulație, câte trei pe fiecare sens. Dan Trifu ar fi aflat dacă își dădea un minim interes și că acest lucru nu s-a mai întâmplat în mare parte și datorită raportului de mediu întocmit pentru de acum celebrul PUZ, care specifica clar că un drum cu două benzi este mai mult decât suficient pentru nevoile zonei.

Dacă s-ar fi deplasat măcar o dată în zonă, activiștii noștri de mediu ar fi descoperit că în apropierea Grădinii Zoologice există un minicartier la care accesul se face tot prin pădure, dar porțiunea aia de drum nu e periculoasă pentru mediu probabil. Dar la fel de probabil este ca hărțile pe care salvează mediul membrii Eco-Civica să nu fie încă actualizate și ei să vadă în ele doar Codrii Vlăsiei, crezând că odinioară, prin ei se plimbau lei, tigri bengalezi sau pantere venite în zbor de pe alte continente.

Încearcă să descoperi adevărul ascuns, atât după făgăduinţele şi darurile bogatului, cât şi după vaietele şi rugăminţile săracului (Cervantes)

Fundația Eco-Civica are și aliați de nădejde în războiul său mesianic cu privilegiații dezvoltării capitaliste. ONG-ul aproape primăriței de sector, ajuns partid politic, îl însoțește la aproape fiecare pas, purtând portavocea eliberării naturii de sub picioarele cotropitoare ale invadatorului uman. Doamna Armand, Clotilde pe numele mic, are și ea o părere despre problema „drumului din pădure”: „trebuie găsite soluții pe termen scurt, mediu și lung”. Probabil ideile îi vin din vremurile când colabora cu turcii la (ne)construcția autostrăzii Transilvania. Și poate faptul că la câțiva kilometri mai la vale, lângă aceeași centură ocolitoare, niște turci dezvoltă și ei un ansamblu rezidențial la fel de semeț și mult mai iubitor de natură e doar o coincidență bizară. Doar că, acel cartier nu se află lângă o pădure care nu este tăiată cu tot cu animale, ci lângă un lac unde sunt deversate ape menajere.

Pe Clotilde Armand a descris-o cel mai bine Mircea Cărtărescu, de altfel locuitor al cartierului din pădure: „Cui nu-i pasă de oameni nu are ce căuta în politică. Ați fost votată de oamenii din Greenfield, cei pe care acum îi trădați și-i înfundați în disperare. Asta trebuie să așteptăm de la USR? Pentru asta v-am votat? Asta ați face întregii țări dacă ați avea puterea?”

Concluziile?! Una ar fi cea a vicepreședintelui PNL, Cristian Bușoi: „Dacă PSD a sacrificat pădurea, zicând că ajută oamenii, USR a sacrificat oamenii, zicând că ajută pădurea.” Pe restul, vă lăsăm să le trageți voi.

​Calvarul rezidenților din Greenfield, aproape de sfârșit

Astăzi a fost făcută publică şi lista suplimentară la ordinea de zi pentru ședința CGMB.

Cinci mii de bucureșteni, rezidenți ai cartierului Greenfield, salută punerea în discuție a unei hotărâri prin care un dezvoltator imobiliar cedează cu titlu gratuit Primăriei Municipiului București un teren în suprafață de 6000 de metri pătrați, necesar demarării procedurii de amenajare și redeschidere a drumului Vadul Moldovei, drum închis de autorități la începutul anului.
Povestea e lungă, a fost întoarsă pe toate părțile de mai toate ziarele și televiziunile. Discuția despre „drumul din pădure” a trecut de mult de bariera dialogului civilizat.

Pe de o parte, un ONG ocupat în ultima vreme cu contestarea a aproape oricărui proiect imobiliar din București. Oriunde apare un panou ce anunță demararea unor lucrări, apare și fundația respectivă, precum un supererou providențial. Întocmai ca fetița care l-a luat pe NU în brațe, se agită, face larmă, contestă, se dă cu capul de pereții instituțiilor abilitate și instanțelor, uitând un singur lucru. Să vină cu soluții. Bagă incoerent în aceeași oală autorități, firme private și oameni simpli, toți dușmani fioroși ai mediului și distrugători de frumos.

În cazul de față, supereroul nostru are și un aliat de nădejde din spectrul politic, supereroina USR-ului, Clotilde Armand. Doamna Armand are și ea o părere despre problema „drumului din pădure”: „trebuie găsite soluții pe termen scurt, mediu și lung”. Una din soluții te lasă cu gura căscată. Consiliera USR propune senin locatarilor ansamblului rezidențial Greenfield să-și cumpere mașini electrice, pentru că e evident că dacă tot ți-ai luat o casă cu credit pe 30 de ani, îți poți permite și o mașină electrică.

În tabăra cealaltă, un dezvoltator imobiliar ca mulți alții din România. Povestea „drumului din pădure” lung de nici un kilometru, a ajuns subiect de investigație a Comisiei Europene, care a demarat procedura de infringement pe acest caz acum câțiva ani, după cum informează b365.ro Dezvoltatorul a tot propus soluții de acces alternative, trei la număr, acceptând neputincios faptul că decizia de redeschidere a drumului nu îi aparține. Toate soluțiile propuse se mișcă greu în hățișul birocratic și așteaptă avizele și aprobările necesare punerii lor în practică.

La ora la care citiți aceste rânduri, acționarii dezvoltatorului sunt dispuși să cedeze un teren evaluat la peste 8 milioane de lei statului român, în schimbul redeschiderii și amenajării drumului. Dar pentru asta, evident, mai trebuie să treacă încă o dată prin furcile caudine ale birocrației românești. Consiliul General al Primăriei București trebuie să aprobe, prin vot, acceptarea celor 6000 de metri pătrați. Un prim pas a fost făcut, donația va fi supusă votului. Dacă este acceptată, cinci mii de bucureșteni vor câștiga într-un viitor din păcate încă neclar, aproape o oră pe zi de nestat în trafic, într-o zonă oricum supraaglomerată, intersecția DN1 cu centura Bucureștiului. Nu peste noapte, dar va fi aproape imposibil pe viitor blocarea încă o dată a unei căi de acces cu statut de drum public încă din 1979. Materialul de față nu se vrea deloc o pledoarie în favoarea proprietarilor complexului aflat la marginea pădurii Băneasa, cum poate vor interpreta unii. El se vrea o pledoarie pentru dialog, conlucrare și colaborare între toți cei implicați, rezidenți, proprietari, autorități sau protectori ai mediului înconjurător. Primul pas a fost făcut, îi așteptăm cu nerăbdare pe următorii.

USR vine cu soluții pentru privilegiații din Nordul Bucureștiului

De ceva timp, locuitorii unui cartier rezidențial din apropierea centurii de nord a Capitalei, nu ăla construit de turci, se confruntă cu lipsa unui drum de acces către dragele lor cămine. Bătută, dezbătută și răsbătută pe toate fețele, situația aceasta pare în sfârșit să-și fi găsit o rezolvare care împacă și capra și varza, adică și pe USR-ul doamnei Clotilde și pe locuitorii privilegiați, cum plastic îi numea un vajnic ONG-ist al Bucureștiului sufocat de oameni care vor să trăiască cu un acoperiș deasupra capului și nu precum înaintașii noștri geto-daci, sub cerul liber.

Astfel, la inițiativa unui grup de consilieri USR, Primăria sectorului 1 lansează programul Prima dronă. Cei dornici să ajungă la timp la muncă dar în același timp să nu petreacă 4 ore pe drum, au acum posibilitatea să-și achiziționeze o dronă capabilă să transporte între 65 și 88 kg cantitate corp umanoid.

Costul unei drone nu va depăși suma totală de 280.000 de euro, VAT included, sumă din care primăria va deconta aproximativ 4 euro”, ne-a spus în romgleză, sub protecția anonimatului unul dintre consilieri. “Venim astfel în întâmpinarea nevoilor celor care ne-au votat și au avut încredere în noi. Dacă își permit case în cartiere de privilegiați, cu siguranță își vor permite și o amărâtă de dronă”, a mai adăugat sursa noastră.

Salvăm pădurea, salvăm și oamenii” s-a mai auzit o voce feminină cu ușor accent franțuzesc în timp ce reporterul nostru se depărta de locul întâlnirii, Strada Carol Davila nr. 91 Parter, Apartament 1.

Veste excelentă pentru locuitorii cartierului Greenfield

Într-o declarație dată astăzi pentru DC News, primarul sectorului 1, Daniel Tudorache a declarat că s-a găsit o soluție pentru rezolvarea accesului în cartierul Greenfield din nordul Bucureștiului, în care locuiesc mii de oameni. De aproximativ un an de zile, aceștia se înghesuie zilnic pe un singur drum cu o singură bandă pe sens ce face legătura dintre cartier și șoseaua de centură a Capitalei.

“O echipă de la Primăria Sector 1 s-a întâlnit cu Prefectul Capitalei și cu Prefectul de Ilfov pentru că trebuie să facă un transfer de terenuri de la Ilfov către București pentru a putea să rezolvăm acea cale de acces. Vă spun un lucru în premieră. Cei de la ONG-uri ziceau că dacă facem acea șosea prin pădure, cu două benzi pe sens, cu piste de biciclete, cu trotuar, va fi o suprafață foarte mare de pădure afectată. Nu! S-a luat următoarea decizie: să fie doar o bandă pe sens, de trei metri, cu un trotuar de un metru și jumătate. (…) În final vor fi patru căi de acces”, a zis Daniel Tudorache pentru DC News Live.

Speranța locuitorilor este ca măcar una din cele patru căi de acces promise de primar să fie gata până la sfârșitul anului 2017.

Ce naiba am votat, băi nene?!

Nu știm voi cum simțiți, dar nouă ni s-a cam făcut dor un pic de alegeri. Nu de europarlamentare sau prezidențiale, nici măcar de alegerea distinșilor noștri deputați și senatori, ci de alegeri din alea locale, serioase, din popor. Că numai în campaniile electorale pentru locale mai vezi un pumn în figura contracandidatului, o înjurătură ca la mama acasă sau bătăi cinstite între susținători.

Și ne e dor așa un pic de prezența boemă în tot acest circ a rafinaților din USR, fost USB. De Nicu Șordan nu prea mai știm nimic în ultima vreme, în schimb alți colegi de-ai domniei sale, continuă lupta asta despre care vorbeam mai devreme, exact ca la locale.

Goțiu își ia bătaie de la Paladă, pe motiv că l-a făcut nesimțit. Facem pariu că dacă mâine ar fi alegeri pentru primăria oricărei localități din România, Paladă ia peste 75%?

Doamna Armand, Clotilde pentru cei apropiați, continuă lupta pentru salvare. Acum însă, după ce a salvat Bucureștiul și ulterior toată România, trebuie să se ocupe și ea puțin de cei apropiați. Ca să fim puțin mai clari, vă prezentăm o scurtă istorie.

E atât de bine cunoscută povestea autostrăzii Transilvania neconstruită de Bechtel, încât nu are rost să o reluăm aici. Pe scurt însă, pentru cei care chiar au fost plecați din țară în ultimii 82 de ani, menționăm că în 2003 statul român a semnat cu americanii de la firma Bechtel un contract. Prin acesta, americanii se angajau ca în termen de 9 ani, să construiască ditamai autostrada de 415 km lungime, de la Brașov până la vama Borș. Astăzi, la 14 ani distanță, avem doar 45 de km construiți, ăia pe care s-a plimbat Emil Boc cu paharul de apă pe bordul unui Logan. Și asta s-a întâmplat în 2006.

Ei bine, statul român nu e chiar atât de fraier pe cât ar crede unii. Ca să fie sigur că americanii fac treabă și nu își ia țeapă, statul nostru a angajat o firmă franțuzească care să stea cu biciul pe americani și să-i pârască pe ăștia la guvernul român în caz că îi mai apucă lenea. Firma, pe numele ei J.V. Egis Route Scetauroute – Egis International încasa aproximativ 3 milioane de lei pe lună pentru a fi atentă la modul în care americanii se achitau de sarcini. Asta până în 2011. În 2012 și 2013 a încasat 64 de milioane de lei. În 2014, 14 milioane. În 2015, 6 milioane. În 2016, 12 milioane. Evident, cititorii noștri știu că unul din directorii Egis pe România este doamna Armand, Clotilde pentru cei apropiați.

Americanii, care nu sunt chiar “ăi mai proști oameni din lume”, de frica francezilor și a directorilor lor, au subcontractat o parte din lucrări unor alți băieți, turcii de la Enka.

Turcii nu sunt chiar niște amatori când vine vorba despre construit. În portofoliul lor se adună pestriț aeroporturile Muscat din Oman, Șeremetievo din Moscova și cel din Baku, un hotel de cinci stele în Dușanbe, Tadjikistan, stadionul lui Șahtior Donețk sau IKEA Mega Commercial Center din Moscova.

Este evident că între cele două părți (supervizor și executant), ceva ceva s-a înfiripat, de vreme ce statul român știa că totul e ok de la supervizor, iar executantul mai mult dormea decât muncea.

Și acum ne întoarcem în zilele noastre. Undeva în nordul capitalei, pe pășunile pe care odinioară făceau umbră faimoșii Codri ai Vlăsiei, în apropierea șoselei de centură, doi întreprinzători privați dezvoltă două complexe rezidențiale, relativ aproape unul de celălalt. Unul e românesc, altul e turcesc. Doamna Armand, Clotilde pentru cei apropiați, ca salvator de capitală și de țară care se respectă, nu poate sta deoparte. “Nu vii, tu, băi, să construiești așa aici unde m-a pus pe mine Nicușor să stau de veghe.” Cu toate forțele, se năpustește politic și oengistic către unul, de parc-ar fi Ioana d’Arc trimisă la luptă de bunul Dumnezeu însuși. Spre care? Glumiți, nu? Că doar nu s-o duce să se ia la trântă cu turcul?

Poate nu ați reținut, nouă ne e un pic dor de alegeri. Din alea locale. Chiar parțiale, pe sector.

Windows 9 este pregătit

Astfel, inspirația se pare că vine, de data aceasta, de la manualul de telefonie mobilă către cei care ”fac computere”.

Dacă SIPA știa că Victor Ponta e ofițer acoperit SIE?

Informații care circulă din glasurile unora mai informați ca noi zic așa: SIPA a aflat că Ponta e ofițer acoperit SIE. Ce este (mai exact ce a fost) SIPA? Păi SIPA vine de la Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, fostul serviciu secret al Ministerului Justiției, care se ocupa cu supravegherea magistraților, a ziariștilor care scriau pe justiție, a unor oameni din societatea civilă. Se pare că SIPA nu era interesat doar de aspectele profesionale, ci mai ales de viața privată a celor pe care-i lua la ochi și timpan.

Povestea, pe scurt, sună cam așa: Victor Ponta ar fi fost recrutat de SIE după ce a intrat în magistratură, în intervalul în care a activat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 (’95 – ’98). În perioada în care își făcea cu sârg meseria de spion al SIE, ar fi intrat în vizorul SIPA, care și-a dat seama că Victor Viorel fusese recrutat de SIE. Ajuns la doar 26 de ani, în 1998, procuror la Secția de Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică, specializată în domeniul infracțiunilor economico-financiare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, acesta stârnește interesul “colegilor” din SIPA. Curioși și băgăcioși din fire, cei de la SIPA ar fi fost foarte interesați să afle cine e băiatul cu mutră de tocilar care după trei ani ca procuror la un parchet de judecătorie, ajunge direct, dar direct la Parchetul General. Și uite așa, cei de la SIPA ar fi dibuit relațiile “mai puțin ortodoxe” pe care Victor Ponta le avea cu SIE. Iar lucrul acesta se zice că e notat negru/albastru pe alb în niște rapoarte/note informative. Aceste rapoarte/note informative ar putea fi cam singurele probe evidente ale faptului că Victor Ponta a fost ofițer acoperit al SIE.

Ce s-a întâmplat cu SIPA? Ei bine, a fost desființat în 2006 de Monica Macovei tocmai din cauză că făcea poliție politică și devenise un serviciu secret abuziv (cei din “doi ș’un sfert” păreau amatori la capitolul intimidare și șantaj). Ce s-a întâmplat cu arhiva SIPA? Zace ferecată din 2006 sub zece șiruri de lacăte și trei rânduri de camere de luat vederi la Administrația Națională a Penitenciarelor. Și niciunul din guvernele de după 2006 sau vreunul din cei 7 (șapte) miniștri ai Justiției ce i-au succedat Monicăi Macovei nu a dat vreo hotărâre în privința acestei arhive pentru că, deh, nu-i ușor să-ți asumi rezolvarea unei chestiuni explozive. Între cei 7, în două rânduri, în calitate de interimar, pe fotoliul de ministru al justiției s-a aflat chiar Victor Ponta (august 2012 și aprilie 2013).

Am prins și noi ideea de pe blogul de investigații al Emiliei.

Motorola pregătește Nexus 6

Detalii privind noul dispozitiv al celor de la Motorola, Nexus 6, apar din ce în ce mai des. Terminalul dedicat userilor premium își va face debutul, cel mai probabil, în a doua jumătate a lunii octombrie. Cu un design apropiat de cel al noului Moto X, un alt dispozitiv lansat recent de Motorola, Nexus 6 are o dimensiune sporită față de acesta. În ceea ce privește specificațiile tehnice, ele nu diferă față de zvonurile de început: procesor Qualcomm Snapdragon 805, ecran de 5.9 inci QHD cu o densitate de 496 ppi, cameră foto de 13MP și boxe stereo frontale. Dacă e să ne luăm după ultimele dispozitive Nexus lansate, doritorii vor putea intra în posesia ultimului Nexus cel mai devreme în noiembrie 2014 contra unui preț de minim 350 de dolari.

Aplicațiile Google vor fi preinstalate în număr mai mare pe dispozitivele Android

Google vrea să fie prezent în cât mai multe feluri pe ecranele viitoarelor aparate ce folosesc sistemul de operare Android. Astfel, conform unor cerințe ce apar în contracte de natură confidențială, numărul aplicațiilor Google ce vor trebui preinstalate pe dispozitive va crește de la 9, cât sunt în prezent, la 20. Prezența mărcii Google se va face remarcată, de asemenea, și prin poziționarea de logo în locații strategice, pe ecrane sau în foldere speciale. Urmarea acestor intenții va fi o atenție sporită din partea producătorilor Android, cum ar fi Samsung sau HTC, privind spațiul destinat stocării aplicațiilor, precum și vizibilitatea diferitelor mărci.

Noi produse marca Apple sunt gata de lansare

Apple continuă seria de lansări și surprize pregătite fanilor și competitorilor. La capitolul zvonuri întemeiate, surse apropiate companiei anunță un iMac de 27 de inch cu ecran Retina 5K. Cu o rezoluție de 5.120 x 2.880 pixeli și însoțit de o grafică marca AMD, noul device va fi lansat la un eveniment media din octmbrie, conform aceleiași surse. Tot la evenimentul cu pricina se pare că va fi lansat și noul iPad cu Touch ID, senzorul de amprente fiind până acum dedicat doar telefoanelor. Dincolo de posibilele lansări și produse învăluite de o oarecare îndoială, avem și certitudini. Cu ocazia Săptămânii modei de la Paris, ceasul Apple va fi prezentat de Colette, celebrul boutique parizian, în cadrul unui eveniment special și reprezenta ocazia mult așteptată de a admira ceasul inteligent Apple Watch în toată splendoarea sa.